Cablurile de bungee și cablurile de șoc sunt ambele cabluri elastice utilizate în mod obișnuit în diferite scopuri, dar există diferențe între ele:
Material și construcție:
Cablurile de bungee constau de obicei dintr -una sau mai multe fire elastice încorporate într -o teacă exterioară țesută sau împletită din nylon sau polipropilenă. Sunt proiectate să se întindă și să se recupereze.
Cablurile de șoc, pe de altă parte, sunt de obicei confecționate dintr -un singur miez elastic, adesea compus din cauciuc sau materiale sintetice precum latexul sau neoprenul. Este posibil să aibă o acoperire exterioară, dar este adesea minimă în comparație cu cablurile de bungee.
Putere și elasticitate:
Cabluri de bilă sunt în general mai puternice și oferă mai multă rezistență la întindere. Sunt utilizate în mod obișnuit pentru aplicații grele, cum ar fi asigurarea încărcărilor pe camioane sau remorci sau pentru sărituri de bungee.

Cablurile de șoc sunt concepute pentru a absorbi șocul și pentru a oferi o întindere mai blândă și mai controlată. Acestea sunt utilizate în mod obișnuit în aplicații în care este necesară o reculare mai puțin puternică și mai treptată, cum ar fi în stâlpi de cort, rucsacuri sau securizarea obiectelor ușoare.
Aplicații:
Cablurile Bungee sunt utilizate de obicei pentru sarcini care necesită o întindere și reculare puternică, puternică, cum ar fi asigurarea articolelor grele sau crearea de legături improvizate.
Cablurile de șoc sunt mai frecvent utilizate în situațiile în care este necesară o întindere mai moale și mai controlată, cum ar fi în echipamente de camping, aplicații marine sau în situațiile în care cordonul trebuie să absoarbă șocuri sau impacturi bruște.
În rezumat, în timp ce ambele Cabluri de bilă și cablurile de șoc sunt cabluri elastice utilizate în diferite scopuri, diferențele cheie constau în construcția, rezistența, elasticitatea și aplicațiile intenționate.